În urmă cu 79 de ani, un eveniment sângeros a marcat profund trecutul nostru și va continua să ne umbrească istoria și să ne țină în alertă conștiințele. Unul dintre cele mai teribile pogromuri din al Doilea Război Mondial s-a petrecut la Iași, unde acte de o cruzime greu de imaginat au adus comunității locale o tristă faimă de abdicare de la valorile fundamentale ale umanității. Evreii au fost vânați, maltratați și asasinați, inclusiv în curtea chesturii locale, aceste acțiuni extrem de violente prefațând îmbarcarea evreilor în trenuri de marfă, sub consemnul că vor fi deportați. Mii de suflete au fost ucise, în căldura toropitoare a verii, prin sufocare și deshidratare în „trenurile morții”, dintre care mulți copii și bătrâni. Până la 13.000 de evrei români au pierit în timpul acestei crime colective, premeditarea genocidului fiind astăzi dovedită de numeroase surse și probe.
Rememorarea acestor acte pline de cruzime reprezintă un act necesar pentru păstrarea vie în conștiința noastră a memoriei celor dispăruți,
Rememorarea acestor acte pline de cruzime reprezintă un act necesar pentru păstrarea vie în conștiința noastră a memoriei celor dispăruți,
Este un mesaj periodic, transmis in fiecare an, la final de iunie. Ce trebuie remarcată este creșterea gravității mesajului începând de la comunicatul din iunie 2018. Iată-l pe cel din 29 iunie 2017. Era mult mai neutru. Era aproape contabil, ca un director de muzeu, "ce trebuie amenajat, ce trebuie organizat, ..."
„Se împlinesc aproape opt decenii de la Pogromul din Iaşi, dar comemorarea momentului îşi amplifică, gradual, tragismul. Simţim cu atât mai mult încărcătura dramatică a evenimentelor de acum 76 de ani, cu cât numărul martorilor descreşte de la un an la altul. Uitarea tinde să corupă istoria, să o deformeze. Dacă martorii dispar, atunci unul dintre cei mai importanţi stâlpi ai memoriei este valorificarea locurilor.
Dincolo de măsurile care s-au luat deja la nivel naţional, cred că este de o importanţă esenţială continuarea demersurilor în vederea prezervării memoriei victimelor şi la nivel local. Fiind un loc simbolic, fosta Chestură a Poliţiei din Iaşi trebuie să fie reabilitată şi valorificată ca loc al memoriei. Cum să le insuflăm tinerilor respectul pentru adevăr şi responsabilitate civică dacă nu prin punerea în valoare a monumentelor cu încărcătură istorică? De aceea, încurajez autorităţile locale să se ralieze la progresele din ultimii ani ale României şi să continue demersurile necesare pentru realizarea, la Iaşi, a unui adevărat loc simbolic, care să reflecte tragismul evenimentelor din iunie 1941. De asemenea, sper ca Pogromul de la Iaşi să primească locul cuvenit în viitorul Muzeu al Istoriei Evreilor şi Holocaustului din România, ce urmează să fie amenajat la Bucureşti.
Dincolo de măsurile care s-au luat deja la nivel naţional, cred că este de o importanţă esenţială continuarea demersurilor în vederea prezervării memoriei victimelor şi la nivel local. Fiind un loc simbolic, fosta Chestură a Poliţiei din Iaşi trebuie să fie reabilitată şi valorificată ca loc al memoriei. Cum să le insuflăm tinerilor respectul pentru adevăr şi responsabilitate civică dacă nu prin punerea în valoare a monumentelor cu încărcătură istorică? De aceea, încurajez autorităţile locale să se ralieze la progresele din ultimii ani ale României şi să continue demersurile necesare pentru realizarea, la Iaşi, a unui adevărat loc simbolic, care să reflecte tragismul evenimentelor din iunie 1941. De asemenea, sper ca Pogromul de la Iaşi să primească locul cuvenit în viitorul Muzeu al Istoriei Evreilor şi Holocaustului din România, ce urmează să fie amenajat la Bucureşti.
Zilele acestea au o încărcătură tragică. Comemorăm 75 de ani de la Pogromul de la Iaşi, din iunie 1941, care a provocat moartea a mii de evrei români. În numele statului român, aduc astăzi un pios omagiu tuturor celor care acum 75 de ani au fost victimele acelui pogrom și acțiunilor xenofobe, rasiste și antisemite din acel timp şi îi onorez pe puţinii supravieţuitori. Această mare tragedie a evreilor a fost însă și tragedia României. De aceea, încercăm astăzi, la atâtea decenii distanță, să cunoaștem și să înțelegem împreună de ce, de către cine și mai ales cum a fost posibilă o crimă de asemenea proporții în mijlocul lumii civilizate, în capitala Moldovei.
Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Din zilele pogromului de la Iași s-au păstrat sute de fotografii cu oameni ale căror vieți au fost curmate, cu destine distruse, dovezi incontestabile ale masacrului. Privindu-le, avem în fața ochilor dimensiunea înfiorătoare a acestui masacru: mii de oameni, printre care copii și bătrâni, care au fost arestați, terorizați sau nimiciţi în propriile case, pe străzile Iașului, sufocați în vagoanele „trenurilor morții”. Unii dintre cei uciși fuseseră decorați în Primul Război Mondial pentru eroismul lor în slujba României. La asasinarea acestor oameni au participat autoritățile statului român, împreună cu unități germane, dar au existat părtași și dintre oamenii simpli, vecini, cunoștințe de ani de zile care au devenit complici la crimă ori chiar făptași.
Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Din zilele pogromului de la Iași s-au păstrat sute de fotografii cu oameni ale căror vieți au fost curmate, cu destine distruse, dovezi incontestabile ale masacrului. Privindu-le, avem în fața ochilor dimensiunea înfiorătoare a acestui masacru: mii de oameni, printre care copii și bătrâni, care au fost arestați, terorizați sau nimiciţi în propriile case, pe străzile Iașului, sufocați în vagoanele „trenurilor morții”. Unii dintre cei uciși fuseseră decorați în Primul Război Mondial pentru eroismul lor în slujba României. La asasinarea acestor oameni au participat autoritățile statului român, împreună cu unități germane, dar au existat părtași și dintre oamenii simpli, vecini, cunoștințe de ani de zile care au devenit complici la crimă ori chiar făptași.
Eu cred că această agravare a tonului este foarte binevenită. Este totuși cam puțin față de marea falsificare a istoriei naționale petrecută în perioada comunistă. Va mai dura probabil încă una-două generații până când îndoctrinarea național-comunistă să dispară din reflexele cetățenești.
Leave a comment: