Obisnuinta Naturii Umane Vs. Dumnezeu

[mr.K]

Eu vreau sa fiu incinerat, deci cu mine fac astia economie de un loc de veci. O gaura-n gradina ajunge.

[ion_R5]

@ Mr.K si Vasile78 Ce treaba are ceea ce scrieti voi cu credinta in Dumnezeu.

Chiar si biserica este o forma de organizare lumeasca si are foarte multe aspecte care tine de lumesc --- uneori chiar prea multe... Dar daca va impiedicati de lumesc si nu mai reusiti sa credeti in Dumnezeu - atunci e problema voastra, nu a bisericii.

Vad de ceva vreme ca e foarte greu de stabilit un dialog sincer pe tema credintei in Dumnezeu. Vad ca Darksid3 mai atinge aspecte care tin de spiritualitate, insa el e legat admirativ mai mult de (asazisa) elita, decat de Dumnezeu. E pacat - fiindca revenind la organizarea foarte lumeasca - asa-zisa elita este cea care a cautat mijloacele de punere la punct a sistemelor social-ierarhice de vreo 1000 de ani... Si nici macar nu le-a "inventat" 'elita'... pe unii i-au platit sa creeze niste "proiecte de idei" (oameni de stiinta si filosofi), pe altii doar i-au stimulat in cercetarile si introspectiile lor, altora le-au "copiat" ideile si le-au adaptat intr-o formula mai pragmatica. Sigur, au creat si ei ceva - mitul asta ca ei elita sunt niste oameni super-inteligenti, foarte onesti si indispensabili - fara de care planeta si omenirea s-ar scufunda... Te umfla rasul... Pana si comunismul a fost tot un proiect de-al lor esuat --- care avea ca unul dintre piloni distrugerea credintei in Dumnezeu, negarea lui Dumnezeu... Si ca toate proiectele lor - toate sunt viabile atat timp cat sunt ei la butoane... Oricare dintre "sisteme" devine brusc "nebun" cand nu mai sunt ei la butoane...

Pacat ca "elita" nu vrea sa inteleaga ca orice proiect care se opune lui Dumnezeu nu are sorti de izbanda pe termen lung... ca fara Dumnezeu nu se poate.

[mr.K]

@ Mr.K si Vasile78 Ce treaba are ceea ce scrieti voi cu credinta in Dumnezeu

Stii bine ca are legatura.

Doar ca eu sau altii am decis ca vrem sa avem de-a face cat mai putin cu trepadusii patriarhiei, doar strictul necesar.

[Winnie]

Salutare, am lipsit o perioada din grup si abia acum am reusit sa citesc mesajele de dupa. Ce pot sa constat fiecare din voi are dreptate in felul sau. Am spus la un moment dat, nu eu ci un om intelept, ca la baza Binelui si Raului (dualitatii) sta de fapt un interes. Si interesul imbraca infinitele sale haine. Daca unul nu vrea sa se inchine este alegerea lui. Daca unul nu vrea sa bea este alegerea sa. Toate acest decizii au la baza o decizie bazata pe interes.

Dar sa fim putin atenti si la acele alegeri care atrag inversul. Omori vei fi omorat, furi facand un rau cuiva ti se va da rau. Si Creatorul ti le serveste toate acestea exact la momentul optim. Nu pentru ca te judeca ci pentru ca iti mai da o sansa echilibrandu-te. Nu vrea ca dupa ce pararesti lumea materiala sa fi prea impovarat de "pacate". Daca D-zeu ar bate pe cineva pentru ca nu face ca el inseamna ca D-zeu are EGO. Ori fiinta suprema, cel care a creat aceste minuni, nu poate face asa ceva. D-asta D-zeu este in tot si in toate, il flori, copaci. Tot ceea ce inseamna viata inseamna El.

Introduc un subiect de discutie despre actul fiziologic numit moarte. Ne inspaimanta acest cuvant tocmai pentru ca nu ne-am educat in acest sens. Totusi de observat ca nasterea materiala este moarte spirituala si invers. Dar sa enumeram corect principalele componente materiale si spirituale ale corpului. Masinaria numita trup este tinuta in "viata" de catre Spirit prin interfata numita Suflet. Nivelele pe care se afla aceste componente sunt diferite. Trupul este in zona de vibratie mai mare, d-asta este si mai dens mai tare. Cand vine momentul mortii (naturale) Spiritul nu mai poate comunica cu masinaria si atunci are loc ruptura. Spiritul se desprinde, la fel si Sufletul, in lumea materiala ramane doar "haina" trupeasca. Practic nu moare nimic, nu se pierde nimic. Este doar o nastere de data asta intr-o alta lume unde vei intalni pe altii si unde de fapt ne intoarcem mereu.

Ce se intampla dincolo este interesant. Ma bazez aici pe nenumarate inscrieri citite despre sedintele de spiritism. Multe dintre ele consemnate de Hasdeu. OK, ceea ce se face dupa, ritualul cu bocete, pomeni, credeti ca-l ajuta pe cel "mort" in lumea materiala? Sau este ceva mai profund legat de ganduri sincere, curate? Durerea celor care raman este transmisa celui plecat care le va simti la intensitatea lor maxima. De aceea se spune ca lacrimile de durere il ard pe cel plecat.

Daca nu-i faci pomana este bine sau rau? Daca esti ingropat ca Dan Finutu esti mai aproape de D-zeu? Daca nu-l pomenesti timp de 1 an prin ritualurile BOR este bine sau rau? De ce are nevoie de fapt cel plecat?

[john Q]

Da gandim cam ca un virgin care nu avut parte si punem pasarica pe un piedestal si ne inchinamei,ne temem,si o preaslavim,e ceva la care nu suntem vrednici sa ajungem cand de fapt moartea este moarte

[ion_R5]

In privinta mortii, foarte multi ne blocam mental si emotional, fiindca nici nu suntem educati corect si nici nu dorim sa intelegem ca viata in trup aici pe pamant este limitata in timp si ca foarte multe din lucrurile dupa care alergam aici pe pamant sunt niste desertaciuni, niste lucruri fara mare importanta. (dar asta tine de sistemul de valori la care ne raportam in viata)

Din momentul in care ne nastem, ne apropiem cu fiecare zi de moarte. E ceva ce noi nu putem schimba si este de fapt firescul vietii pe pamant. In general avem o idee despre moarte - ca oamenii mor undeva pe la 80 de ani - si cam pana pe la 40 - 50 de ani, ni se pare foarte departe ziua mortii... Cand ne apropiem de 70 - 80 de ani ni se pare ca nu am avut suficient ragaz si tot am vrea sa mai traim cativa ani. In realitate putem muri si la 10 ani si la 15 si la 25 si la 40 si la 55, etc...

Pentru cei carora le moare cineva apropiat - "durerea" nu este legata in principal de "disparitia" mortului - ci este legat de propria persoana... Cei apropiati ca varsta simt ca le vine si lor curand vremea... Cei de varsta mult mai mica (copii, nepoti, etc) simt ca au pierdut pe cineva care le era un sprijin fie moral, fie material. Pentru altii din jur este o teama de necunoscut, aplicabila tot la propria persoana ("disparitia" mortului amplifica propriile angoase ale celor din jur)

Faptul ca ne rugam pentru cei morti, nu e nimic gresit. Daca am avut prieteni care au murit - ei nu au disparut cu totul. Daca ne gandim la ei si nu ii uitam asta nu-i nimic rau - ba e foarte bine - fiindca ii pastram in gandurile noastre - si ei "raman vii" in gandurile noastre. Nu-i nimic rau in asta - nici nu-i "tragem inapoi", nici nu-i blocam.

E o zicala din popor: "despre morti numai de bine". E bine sa pastram o amintire frumoasa si ganduri frumoase despre cei morti - asa cum e la fel de bine sa avem ganduri frumoase despre cei din jurul nostru. Aici nu-i nici o diferenta pe care ar trebui sa o facem.

Da gandim cam ca un virgin care nu avut parte si punem pasarica pe un piedestal si ne inchinamei,ne temem,si o preaslavim,e ceva la care nu suntem vrednici sa ajungem cand de fapt moartea este moarte

Comparatia ta foarte plastica este simpatica, dar nu corespunde cazului de fata. Unii raman cu pasarica pe piedestal ani buni... si dupa ce au "cunoscut-o" - ca tel suprem in viata. Altii o pun acolo unde ii este locul - ca parte din viata normala a oricarui om. Altii nu-i acorda prea multa importanta.

[vasile78]

@ion_R5, dumneata te-ai gandit vreodata la propria moarte? Ti-e teama de moarte? Crezi ca persoana (popa) care o sa-ti "cante" (peste mult timp,sper) ritualul de inmormantare o sa-ti garanteze vre-un fel de iertare si acces in vre-un cerc privilegiat de decedati?
P.S. Te poti gandi chiar la un coleg care sa-ti "cante" frumos, ai avea incredere in el ca ti-ar mijloci corect trecerea in lumea de apoi?

[Seba]

preotul nu mijloceste nimic la slujba de ingropaciune. pur si simplu se roaga pt sufletul mortului, nu exista nici o garantie ca daca ai fost un gunoi, inmormantarea cu slujba mare te va scapa de iad, sa zicem. in slujba de ingropaciune preotul spuen clar " sa ne rugam pt iertarea pacatelor", nu " sa ne rugam pt ca i-au fost iertate pacatele si a ajuns in rai, unde fumeaza si bea cola cot la cot cu alti morti". cam asta e ideea. popa iti da ultima mana de ajutor, daca toata viata ai ales cealalta cale, mana aia foarte probababil e degeaba.

[ion_R5]

Vasile, asta cu iertatul e o chestie destul de complicata. Inclusiv spovedania are un mare rol in viata omului - si anume sa-ti recunosti propriile greseli in viata si sa nu le mai repeti - asta dincolo de partea religioasa in sine. Primii crestini se sovedeau in public - intr-un exercitiu de mare sinceritate si cercetare a propriei constinte.

Am ascultat predici ale parintelui Teofil Paraian. Foarte interesant - explica el ca pocainta este nu ceea ce consideram noi - starea aia de tanguire a pacatelor, cand regretam pacatele si ne tanguim daca vom fi sau nu iertati --- pocainta e starea in care iti constientizezi pacatele, le regreti si iesi din starea de pacat... nu le mai repeti si nu mai faci altele, iti schimbi viata. In fine, astea sunt lucruri pentru care avem nevoie de multa vointa si de multa credinta. Nu-i tocmai simplu.

Revenind la partea cu iertarea pacatelor... Aici cred ca este vorba in primul rand sa avem un moment de mare constinta in care sa ne constientizam pacatele si sa cerem iertarea si sa ne iertam si noi pe noi.

In privinta iertarii - daca am gresit fata de alta persoana - ar trebui sa mergem la acea persoana si sa ii cerem sa ne ierte. Daca am gresit noi insine - trebuie sa avem capacitatea de a ne ierta noi pe noi.

Daca vorbim de preot - el este o instanta care ne ajuta sa ne ispasim pacatele. Din pacate foarte multi inteleg gresit rolul preotului - ca si cum ar face un gest exterior celui care se spovedeste/pocaieste si ii iarta pacatele. Foarte gresit. Spovedania e un exercitiu personal al celui care se spovedeste si fara vointa personala de iertare a greselilor nu putem vorbi despre asa ceva.

Si ca sa fim iertati, trebuie de asemenea sa iertam celor care ne gresesc. Altfel nu se poate. Instanta exterioara (preotul) este necesara/benefica, mai ales fiindca suntem foarte toleranti cu propriile greseli, iar cu ale altora foarte asprii.

Din punct de vedere al mantuirii - sunt de parere ca ea nu se produce prin "propriile merite" - ci prin mila lui Dumnezeu. A nu se intelege ca putem face orice, fiindca oricum Dumnezeu fiind foarte milostiv ne va mantui oricum.

[Winnie]

A gresi in viata este ceva omenesc, dar sa nu folosim aceasta fraza pentru a ne proteja propriul EGO (orgoliu). Cati nu gresesc si nu-si recunosc acest lucru? Cel mai grav este sa nu-ti dai seama de asta.

Dupa mine nu este rau sa fumezi, sa bei, sa te droghezi. Sunt alegerile tale bazate pe interese. Dar daca aceste lucruri te indeparteaza de misiunea ta aici, darul acestei vieti primite este irosit. Nu se stie cand vei mai primi unul. De asemenea este bine sa avem grija de aceasta masinarie complexa care ne permite sa stam aici in lumea materiala. Cu mancare potrivita, apa multa si somn. Somnul este foarte important pentru ca in timpul acestuia spiritul se ridica si merge sa se incarce. Revenirile bruste datorate unor zgomote sunt de multe ori naucitoare. De ce uitam ceea ce "visam"? Pentru ca spiritul nu mai are buna legatura cu creierul pentru constientizare. Visam "morti", situatii, pentru ca acolo sus spiritul le traieste. Nu este deloc o chimie la nivelul creierului cum absolut stupid afirma medicii despre vise.

Popa acela care face citirea este bine sa aiba mintea curata, sa citeasca din suflet. Daca popa acela face ritualul doar pentru bani atunci nu are niciun rezultat. A comunica cu spiritul celui plecat, transmitandu-i ganduri curate, este ceea ce trebuie sa faca popa. Totusi daca imi permiteti, eu m-as abtine de la actiunile BOR tocmai pentru ca de ceva vreme nu mai sunt ziditori de suflete.

Iertarea pacatelor este dorita pentru ca spiritul este acum mai impovarat ca niciodata de actiunile sale in viata materiala. Acum isi constientizeaza fara ascunzisuri toate actele sale si bune si rele. Daca faptele bune il inalta, cele rele il trag inapoi si il sfasie. Un suflet nelinistit nu se va intoarce prea curand pentru o noua experienta. Ci va ramane in ceruri pana isi va gasi linistea.

Iadul si Raiul nu exista in forma lor mentionata pentru inducerea fricii. Cerurile sunt de fapt in jurul pamantului cercuri 3 la numar, ficare nu nivelurile sale. In total 81 la numar. Iadul este locul de inceput al acestor niveluri, unde toti "pacatosii" raman ancorati. Nu este deloc placut sa zabovesti nelimitat langa un violator, calau, criminal. Aceste niveluri sunt foarte jos in evolutia cereasca. Vorbeam de acei demoni, oameni sarpe. Ceea ce fac ei este tocmai sa te tina pe aceste trepte inferioara ca sa nu urci mai sus. Si chiar suna logic. In fond cel rau, cu porniri impotriva vietii, este mancarea lor zilnica.

[ion_R5]

Winnie, asa cum ai scris si tu - cel mai important este "exercitiul" personal al fiecaruia - adica modul in care isi traieste viata si modul in care se raporteaza la Dumnezeu.

Preotul are si el rolul lui, insa pe primul loc in ceea ce priveste credinta este fiecare om in parte.

Pentru o viata traita crestineste, participarea la slujbele de Duminica ar trebui sa fie o obisnuita. (e o realitate pe care chiar daca nu suntem in stare sa o traim, ar trebui macar sa o constientizam/recunoastem)

[Winnie]

Traim vremuri interesante. Treziti-va oameni buni la viata si vedeti in ce minciuna traim. Activati-va intuitia si constiinta de sine. Nu asteptati la altii, adevarata schimbare vine doar in momentul in care ne vom trezi fiecare. Inca 99% asteapta pe cineva sa vina sa rezolve probleme, sa mobilizeze. Nu este asa, tu esti cel mai in masura sa schimbi si schimbarea incepe cu tine.

Cei care au remarcat si vad, in aceasta perioada ne curam de rau. Ne-am impartit in doua cete, cei care iubesc societatea aceasta falsa si mincinoasa si cei care vor altceva. Daca veti observa atent pana si in familie, prieteni apropiati se da o batalie. A venit timpul sa alegem. Recomand sa nu va etalati ego-uri, sa violati liberul arbitru al celorlalti. Vremuri interesante vin!

[ion_R5]

Winnie, poti fi mai concret?!

Te intreb fiindca vremurile astea pe care le traim, sunt de fapt o lupta veche... Poti sa-i spui ca-i de la Razboiul Crimeei (ca sa nu zic de pe vremea lui Cromwell sau revolutia franceza)

Rusii pe care-i injuram atata in general, au fost ultimii din Europa care au pierdut lupta. (ma refer la 1917)

Si ceea ce spuneam, de pe vremea lui Cromwell si a revolutiei franceze, credinta crestina (si biserica) a inceput sa piarda tot mai mult teren in Europa occidentala.

Noi romanii suntem de asemenea printre ultimii din Europa care mai avem treaba cu credinta in Dumnezeu - in ciuda tuturor prigoanelor care ne-au traversat. Biserica e atacata si din exterior si din interior destul de tare - si ma refer la ierarhiile din "capul" ei. De asta un Arsenie Boca nu ar fi putut sa ajunga macar Episcop... fiindca ar fi impus curatenie in primul rand in sanul bisericii. Unul care a fost destul de destupat si care a vazut si ce-i in dreapta si ce-i in stanga a fost Bartolomeu Anania si ar fi vrut sa mai pastreze din buna traditie, insa a fost blocat de "reformatori" (a se vedea grupul de reformatori si "modernizatori" din BOR si organizatiile asociate)

De asta am tot spus pe aici de Arsenie Boca... ca ar fi trezit constinta si credinta vie a romanilor, daca ar fi fost lasat sa propovaduiasca cuvantul lui Dumnezeu.
Cand omul are credinta putin, indoielnica - un preot fara credinta in Dumnezeu nu il poate apropia nici de biserica si nici de credinta. Dar un preot care se nevoieste si are credinta vie in Dumnezeu - acela inlatura orice dubiu --- atunci si cel care are putin credinta simte ca "e orb" si intelege ca e o cale pe care o poate urma sau nu - insa intelege ca viata traita fara Dumnezeu e una din cauzele opintelilor, nereusitelor si a incercarilor prin care trecem. (fiindca de multe ori ne opintim in viata in lucruri care nu ne trebuie, nu ne folosesc la nimic - dar de multe ori ne irosim energia si viata cu astfel de lucruri)

[Winnie]

Hai sa-ti spun o vorba mare. Omenirea va avea o sansa de evolutie cand o sa ne putem vedea pe noi insine in cei din jurul nostru. Rumegati asta, am preluat-o si eu, este o vorba mare. Cand te uiti la cersetorul de pe strada esti de fapt tot tu dar sub o alta forma.

Credinta incepe in locul unde se sfarseste Religia.

Eu sunt roman doar acum in viata asta, cine stie in ce natie am fost anterior (sunt adeptul ideii revenirii la viata). Asa ca de ce sa dau in Rusi, Americani, poate chiar anterior am fost unul dintre ei. Ca si religia, natiile impart oamenii. Ii fragmenteaza, caci asta se si vrea. Divede et impera.

Mare grija cui ii spuneti Domnul nostru. Sa nu fie Domnul acela ...

[Seba]

pe unii i-ai pus pe ganduri, dar pe cel putin la fel de multi n-o sa-i scoti dintr-ale lor, iar unii au ramas si vor ramane mereu indiferenti. aia care nu citesc, care nu-si pun probleme...zicea un mare om ca "fericiti cei saracai cu duhul"...unii zic ca mai bine prost si sa speri ca te va salva cineva decat sa faci o alegere si la sfarsit, surpriza, n-ai facut alegerea corecta desi, paradoxal, sa nu faci nici o alegere e de multe ori mai rau decat sa faci o alegere proasta.